POVESTEA CAMERA DIN FATĂ Aveam vreo 4 ani. Ai mei mă lăsaseră la bunici. M-am trezit şi, cu ochii încă lipiţi de somn, am ieşit din dormitor, am trecut de bucătărie şi am ajuns în camera dinspre stradă. Bunica mea stătea în fotoliu, croşetând ca de obicei. La masă, cu ziarul în faţă şi o ceaşcă de cafea lângă, bunicul citea cu voce tare. Când m-a văzut, bunica m-a luat în braţe, m-a pupat şi m-a întrebat: îţi fac un ceai cu pâine cu dulceaţă? Mirosea atât de frumos a cafea, am înfulecat repede cea mai bună dulceaţă din lume şi am suflat în ceai să nu mă ard. Avea gust de tei, mentă şi puţin busuioc. Mi-e tare dor de zilele acelea. În goana după cadouri de sărbători într-o duminică din decembrie anul trecut, întâmplător am ajuns în Centrul Istoric al Bucureştiului unde bineînţeles era un târg de Crăciun. Intru şi îmi atrage atenţia un domn respectabil înconjurat de obiecte vechi, saci de cafea, râşniţe, un prăjitor bătrân, multe vorbe frumoase şi multe lucruri din trecut. M-a văzut curios şi m-a invitat să mă apropii. Am aflat imediat, era respectabilul Domn Florescu, Mihail Florescu de care auzisem câte ceva. Am vorbit preţ de jumătate de ceas, timp în care m-a fascinat cu poveştile Dumnealui despre cafea şi despre te miri ce. A fost limpede, m-a câştigat şi brusc am vrut să fiu ca el, să fac ce face el, să învăţ de la el, sau măcar să-mi fie prieten. Camera din faţă e locul acestor 3 personaje. Fiecare cu povestea lui, cu amintirile uneori rostite, alteori nu. Dar în ea încap lejer 20 cu peste 200 de poveşti spuse alandala sau pe rând, la un ceai aburind, o cafea proaspăt râşnită, o linguriţă de şerbet sau dulceaţă. E ca o cutie de lemn cu mii de sertare şi totodată e un puzzle imens ce aşteaptă să fie compus. Şi, ai să râzi, simţim că ne regăsim în toate sertarele, că ne e bine în toate piesele împrăştiate pe jos: amintiri, prieteni de care n-am mai auzit de-o viaţă, poveştile altora, noi cu voi într-o seară ploioasă de toamnă sau cine mai ştie ce. Oare să aibă ceaiul atâta putere? Sau e cafeaua care ne face să ne simţim aşa? Un lucru e sigur oricum: aici, în cafeneaua Camera din faţă, ele nu lipsesc vreodată.
+ vezi mai mult
