La Fish House, un dejun pentru șase persoane s-a transformat într-o experiență remarcabilă, construită pe eleganță discretă, prospețime impecabilă și un serviciu foarte bine calibrat. După un moment de primire ușor ezitant, tonul mesei s-a așezat imediat cum trebuie: am fost instalați la o masă generoasă, lângă ampla baie vitrată, într-o terasă închisă, atent amenajată, unde vegetația abundentă creează separații plăcute între mese și o senzație reală de confort. Fețele de masă, albe, imaculate și perfect călcate, anunță de la început o casă care respectă forma, dar și fondul.
Serviciul a fost susținut exemplar de Ștefan, prezent fără a fi intruziv, atent, cordial, relaxat și cu acel firesc rar care destinde masa fără să-i altereze eleganța. Ritmul ieșirii preparatelor a fost bine condus, cu o succesiune fluidă și fără rupturi. Debutul a fost convingător: măsline verzi, brinza frecată cu trufe, focaccia de casă servită caldă, apoi creveți proaspeți la grătar și caracatiță, toate executate corect, cu produse bine puse în valoare de sosuri inspirate, între care s-au remarcat chimichurri și un sos cu busuioc și roșii confiate.
Momentul central al mesei a aparținut, fără îndoială, celor doi bibani de mari dimensiuni, gătiți la grătar și serviți în fileuri, cu precizie și eleganță, acompaniați de un sos de lămâie de casă care a susținut peștele fără să-i umbrească finețea. Garniturile au fost la același nivel: chipsurile de cartofi, absolut memorabile, și legumele la grătar, perfect realizate. Șampania și vinul, servite la temperatura ideală, au completat această compoziție cu exactitatea pe care o aștepți într-o adresă bine stăpânită.
Finalul, cu căruciorul de deserturi, a adus acea notă de generozitate și seducție vizuală care încheie o masă mare în registrul potrivit: tiramisu de casă, aerat și servit în porții serioase, amandină cu ciocolată neagră și tort de clătite. Fish House confirmă astfel nu doar prin calitatea bucătăriei, ci și prin coerența întregii experiențe. O adresă rafinată, primitoare și foarte sigură pe ea, la care revii nu din curiozitate, ci din convingere.

Am doar o nota, nu se poate plăti o tartara simpla de creveți peste 400 lei...
În rest totul a fost bine.