În contextul actual, se poate vorbi de o gastronomie „elitistă”, practicată în marile resturante şi adesea inaccesibilă pentru un public educat, dar cu venituri modeste. Acesteia i se adaugă gastronomia cu „specific românesc” mult aclamată şi proclamată în restaurante mai modeste, dar cu meniuri limitate, servicii pe măsură şi un cadru prăfuit, excesiv folclorizat/stilizat (ştergare, blide, păsări împăiate, legume din plastic). Între cele două, exista nevoia unui spaţiu decent, cu o ofertă proaspată, creativă, în care publicul să poată consuma un produs gastronomic şi cultural, autentic, de calitate.
