Casa Doina event
Casa Doina event
4,7 / 1705 voturiProiectat inițial pentru a servi ca pavilion grandioasei Expoziții de la Paris din 1890, localul se vede însă finalizat abia în 1892 datorită lipsei de fonduri. Maestrul Ion Mincu îl denumește „Bufetul de la Șosea”, iar în scurt timp acesta devine locul preferat al bucureștenilor reprezentați cu precădere de către boieri. Stilul neo-românesc în care este construit monumentul se remarcă prin verandă în trei arce, medalioanele de ceramică intens colorate dar și prin motivele etnografice. În linia planului superior Ion Mincu nu a uitat să pună în evidență mândrele podgorii românești, inscripții ca Berbeci, Panciu, Cotnari, Odobești, Drăgășani fiind și astăzi vizibile. În 2003 Bufetul se transformă în actualul “Restaurant Casa Doina” ce păstrează însă același aer specific al Bucureștiului de altădată, al vremurilor în care după o plimbare cu trăsura, ori după celebra „Bătaie cu flori”, boierii însoțiți de soțiile îmbrăcate după ultima modă pariziană, se retrăgeau pentru răcoritoare sau supeu. Echipa restaurantului completează perfect cadrul tradițional prin implicarea, dedicația și discreția de care dau dovadă, dar și prin serviciile ireproșabile oferite. Maestrul nostru bucătar Tudor Dobre are o bogată experiență culinară, fiind atras cu precădere de preparatele tradiționale românești, iar clienții pot comanda dintr-o paletă largă de preparate internaționale precum și diferite preparate specifice pe bază de pește proaspăt românesc sau mediteranean.
Program
- Luni - Duminică
- 11:00 - 01:00
Caracteristici
Păreri despre Casa Doina
Friptură de berbec la grătar și în cuptor a fost uscată și nu a avut nimic bun să poată fii mincat. Serviciul a fost încet.
Din pacate, seara nu a inceput tocmai bine, chelnerul care se ocupa de masa noastra insistand sa fie "amuzant" prin a lua in joaca telefonul unuia dintre noi si facand glume nu tocmai dorite. Am continuat cu un fel de mancare ("obrajorii de vita") care l-au facut pe unul dintre invitati sa remarce ca poate in Romania nu se scurge cum trebuie sangele din carnea de vita, ceea ce ii da un miros specific. Nu era cazul, era miros de carne veche. Din pacate, nu vom reveni.